Alter-ego poetic

Am pe post de carapace literatura, timpul trece, il vad in ceasul meu asezat domol pe birou, ca fericirea. Un caiet pe care sa scri poezii, din clasa a patra, cateva rime pe zi. Multi m-au vazut prin ochi de demon dusmanos caci am avut literatura ca alcoolul in sange. Pe zi ce trece ma schimb, zile trec, zile vin, nu cred in destin dar sunt sigur, sustin ca am un scop influentat de Feng Shui sau chiar de horoscop. Prieteni cu care nu am mai vorbit de secole ma indeamna spre nostalgia copilariei cat si spre melancolia sufletului meu unde se intalneste formand un punct, toata inspiratia tuturor poetilor decedati. Acum termin, imi iau zborul cu aripile intinse plec dupa insula asta unde am fost naufragiat 17 ani inconjurat de utopii, iluzii si vise!