Interviu cu Cedry2k

 

Blogul nostru are onoarea de a va prezenta un interviu acordat unuia dintre cei mai buni mc-ii din Romania, Omul Metafora aka Cedry2k. Cu un stil agresiv si o aversiune fata de sistemul actual, Cedrea si-a lasat o amprenta adanca pe cugetele noastre prin intermediul unor melodii ca ''Alchimia Veninului'', ''Terapie de soc'', ''11 secunde'' si multe alte melodii ce iti strapung timpanul cu un ac cultural transformandu-ti sesiunile de ascultare in terapii de soc. 

Cum ti-ai inceput cariera muzicala?

in 1998 am fondat ,,Armada" alaturi de Vlad Dobrescu, Smog, Haitashu, Herbert al III-lea, Allnak, Dj Paul

Ce te-a determinat sa incepi o cariera in muzica?

consider ca am o cariera in poezie mai degraba, deci motivul e evident: imi place literatura, in special cea pe beat.

In Alchimia Veninului adopti un aer agresiv si ostil fata de guvernare, care crezi ca ar fi mecanismele ce ar putea sa schimbe situatia actuala? 

Mentalitatea omului simplu este, dupa parerea mea, punctul de inceput al unei evolutii normale a societatii. Oamenii ar trebui sa constientizeze ca fiecare dintre noi suntem parte din schimbare, indiferent in ce directie are ea loc...

Crezi ca schimbarea presedintelui ar putea avea un efect pozitiv asupra starii Romaniei?

NU, desi ma intreb cat o mai tine bulangiu' asta asa 

Care crezi ca e problema principala a romanilor?

superficialitatea, ignorantza, moralul, naivitatea, negativismul 
Unde se situeaza hip hop.ul romanesc in momentul actual?

Nu conteaza, sau cel putin pe mine nu ma intereseaza

Ce parere ai despre noua generatie?

Sunt mai dezorientati din cauza exploziei necontrolate de informatii, au valori conturate prea vag, sunt invatati sa fie carnivori

Din versurile tale reiese ca ai o inclinatie majora spre literatura, ce autori si.au pus amprenta in viata ta in trecut?

Mi-e greu sa zic eu cine si-a pus amprenta, asta probabil ca e mai usor de vazut din afara, oricum sunt fan Baudelaire si Toparceanu

Ce alte genuri muzicale mai asculti?

In special clasica dar si raggae, trip hop, jazz, flamenco samd

Esti multumit de viata ta? 

in general da, evident ca am si aspecte de care-s mai putin multumit, da asta e...

Ce planuri ai pe viitor?

Sa-mi fac o casa si sa-mi intemeiez o familie, sa calatoresc, sa scriu si multe altele 

Ce elemente noi va contine albumul Poezie Balistica fata de Alchimia Veninului?

Consider ca e mai complex si are niste abordari mai mature a temelor...de asemenea, 
soundul e un pic mai variat si am mai multi invitati

Va fi un album mai dur decat cel precedent?

Nu cred ca duritatea e un atribut principal...In fine, tintele mele ar putea zice si asa....

Crezi ca muzica ta sau a artistilor hip hop poate schimba mentalitatea?

Fara indioala, altfel ma limitam la a face niste jocuri de cuvinte, ca sa le guste cat mai multi ignoranti asta...

In opinia ta care este cel mai bun artist de hip hop underground din Romania?

Nu cred ca exista ,,cel mai bun''... preferatii mei sunt oamenii mei de la CTC si Dragonu de la Specii

Brad from Pitt(esti)

Bogdan este barbatul ideal, inteligenta sa si filozofia de viata “beau bere deci exist” atrage orice fiinta feminina de pe planeta. Locuitor al pitorescului oras Pitesti, isi face veacul pe tarlaua online expunandu-si organele genitale pe monitoarele domnisoarelor dornice de cuplare. Pofticios de carne proaspata si pasarici roz, domnul Pedo’ incearca prin sarmul sau incontestabil sa isi procure o nevasta, ce va avea ca scop inlocuirea mainii.

In prezent lucreaza ca tehnician de articulatie manuala, ocupatia sa zilnica fiind frecarea sarpelui pana la naparlire si mozolirea revistelor cu continut explicit. Pozele de pe hi5 releva o personalitate inclinata spre bunele moravuri si scopuri pur spirituale.

Desi suntem un blog serios am dori sa ii dam o mana de ajutor(virtuala bineinteles) domnului Pedo’, in speranta ca domnia sa isi va indeplini visul si va avea langa el o prezenta feminina ce ii va incalzi noptile si ii va raci berile(care ii confirma existenta). Cu aceasta ocazie, vom expune toate datele  domnului Pedo’ ca duduile ahtiate dupa barbati feroce si plini de parul masculinitatii sa isi satisfaca placerile animalice in bratele acestui cuceritor. 

46ani/barbat/pitesti/necasatorit/fara copii bogdan tudorache inginer la dacia – renault 0722353792 bogdan_39t@yahoo.com id: bogdan_39t pitesti strada doamna balasa bloc B13 scara B et.2 apt.6 cod postal 110059 1,65m 83kg caprui saten balanta poze la

 http://bogdan-39t.hi5.com

BARBATUL FATAL

Postul unei fete si un misogin

Astazi m-am dus si mi-am cumparat inghetata, am lins-o pana la bat, a fost atat de buna, mai vreau sa mananc. Imi aduce aminte de Cornel, cand lingeam inghetata cu el, ii ramanea pe mustata si o luam cu limba. Inca il mai iubesc si el nu vrea sa inteleaga dragostea noastra, ne-am despartit de 30 de ori. Am fost azi cu Stela sa ne uitam la niste skateri, sunt foarte cul, mai ales Lica, cu parul lui lins si felul in care se da pe skate. M-am uitat la Family Guy si am ras doua ore incontinuu, am sunat-o pe Stela sa ii spun cat e de funny Am visat aseara o ploaie de miere, si ma gandeam la incalzirea globala, ca toti ursii polari o sa dispara de pe fata pamantului si Statuia Libertatii o sa fie inundata. Ursuletul meu de plus cu care am dormit aseara mi-a soptit ca o sa imi gasesc iubirea vietii, de cand astept asta. L-am iubit pe Cornel, el a insemnat tot, atunci cand ne plimbam prin Herastrau si a trecut Gigel cu Stela(by the way Stela este cea mai buna friend a mea), ce mad erau, chiar fucked up as putea spune. Eram kinda happy, acum ma face biach…… MAI REZISTATI?!!?!?!

SPUNETI NU JURNALELOR DE FETE ROZ SI ENGLEZOROMANEI

Efectele crizei economice

MAMA CAT DE MARE E FACTURA LA CURENT!!!!

Cumparatorul de nimicuri

Avea fata alba, de fericire, seful tocmai ii daduse salariul pe o luna, doua zeci de milioane. Numele lui era Gigel, produs al comercialului urban, se uita la televizor in fiecare zi, cumpara produsele expuse in revistele de barbati. Descarca jocuri de pe internet si se juca pana dimineata, in ciuda orelor nedormite ajungea la munca vioi si plin de randament. In fiecare zi era grabit, traversa strada cu un ziar in mana, pe care il citea in metrou. Traia singur intr-o garsoniera din Titan,  in fiecare zi era la fel, soarele apunea peste perdelele lui, nu le dadea la o parte niciodata. Lucra la o firma de marketing, calculatorul era singurul lucru pe care il atingea intentionat, in privinta colegilor pastra o rezerva introvertita. Nevoile se modelau dupa cerintele societatii, reclamele afisate la televizor, panourile publicitare. Era un devorator de globalizare. Lumea in continua miscare il impingea de la spate cu o mana invizibila,  nu avea nici un gand propiu, vota dupa stiri si manca mancaruri frumos impachetate. Nu a scris niciodata o poezie, melancolia nu i-a acaparat niciodata noptile singuratice si triste. Un produs al TV-ului.

Intr-o zi si-a tras un glont in cap.

Visul

::::::::::NENO:::::::::::

Intors in raiul rosu inchis
M-am intors dupa doua ore din vis
Prieteni si lucruri pierdute
Strazi plouate si iubiri mute

Cineva mi-a spus ca aici voi gasi surasul
Am uitat multe si m-a apucat plansul
Un florar batran in colt de strada vindea doar parfum de flori
L-am intrebat daca imi da visarea din nori

Mi-a raspuns cu ochii plecati si buzele razand
Nu mai visa atat ca vei visa murind visand
In suflet mi-sa asternut o zi de primavara
Am lasat-o acolo sa moara

In raiul rosu inchis
Farurile cu licuricii dansand crucis
Pomii colorati cu regrete inabusite
Amintirile cu lacul luminat de stelele infinite

Aici am intalnit vechi prieteni care i-am crezut morti
Altii noi si ce vor fi pusi in cale de sorti
Femei in umbra parcului inchis
Patinam pe gheata aleilor….tot un vis

Tremur in fata mortii si stiu ca voi pierde
O aman cu un poet ca si mine si doua grame de verde
Intunericul m-a apasa pe ploape si stiu ca voi ramane orb
Caut lumina in privirea ei si o sorb

Z.O.B

Legendara trupa romaneasca de punk-rock Z.O.B va sustine doua concerte de lansare a noului album, Zulu Oscar Bravo, primul va fi pe data de 9 iulie La Motoare(TNB) iar al doilea in Vama Veche pe terasa Hand pe 10 iulie.

Proba III

Sperante false si tradari previzibile

In clipa in care intru, intoarce capul. Are ochii mari si e livida la fata.
- Vai, Jacob …ii tremura vocea. Mai are un pic si-i dau lacrimile.
- Ce-i? Ce s-a intamplat? zic, strabatand salonul.
Isi duce o mana la gura si se intoarce la fereastra.
August se chinuie s-o aduca pe Rosie spre primul vagon. E un calvar si toata lumea s-a oprit sa se uite.
August o loveste din spate, iar Rosie face cativa pasi in fata. Cand August o ajunge din urma, o loveste iar, de data asta indeajuns de tare ca sa o faca sa-si ridice trompa, sa raga si sa plece suparata in alta directie. August slobozeste o serie nesfarsita de injuraturi si fuge dupa ea, leganandu-si batul si impungandu-i umarul cu tepusa. Rosie scanceste si de data asta nu se clinteste nici un centimetru. Chiar si de la departare, o vedem cum tremura.
Marlena isi inabusa un suspin. Ii intind mana, instinctiv. Cand i-o prind pe a ei, ma strange atat de tare de degete, ca-mi vine sa urlu.
Dupa alte cateva lovituri, Rosie zareste vagonul legat in fata trenului. Isi ridica trompa si scoate un muget lung, dupa care o ia la sanatoasa, facand pamantul sa se cutremure. August dispare intr-un nor de praf, iar spectatorii panicati se feresc cum pot din calea ei. Rosie se urca in tren vizibil usurata.
Praful se risipeste si August reapare, strigand si fluturand din maini. Diamond Joe si Otis se urca fara graba in vagon, ca si cum fac asta de cand sunt, si se pregatesc sa inchida usa.

Condamnati in aglomeratia trenului, nestiind ce sa facem mai departe, ne ghidam dupa indicatiile dulci ale Marlenei. Dupa jumate de minut in suspendare am gasit compartimentul. Cu respiratia grabita si o cascada de transpiratie invadandu-mi fruntea si tamplele o astept pe Rosie sa se mute langa mine. Ochii mi-se invart dezordonat in jurul cabinei de vagon, August se uita pe geam ca la cinematograf, de mult asteapta sa ruleze filmul peisajelor elvetiene. Pana atunci isi indreapta atentia catre ochii albastri ai Marlenei, se joaca cu musama mobila de sub fereastra vagonului, vizibil intimidat de sexualitatea iubitei mele, nu ma simt gelos dar o urma de vanitate se strecoara in privirile Marlenei. Am inceput sa o urasc. Plictisit de absenta lui Rosie, decid sa imi limpezesc mintea pe fereastra. In stanga o indicatie ce ma avertizeaza sa nu fumez. Pusa degeaba pana la urma. Sub ea o inimioara strabatuta de o sageata stramba, in interiorul ei sunt inscriptionate cuvintele “Ana si Marian=Love”. Asemenea dovezi de dragoste ma scarbesc, sorb tacticos din tigara si imi dau la o parte parul din ochi, vantul mi-l pune la loc orbindu-mi privelistea.
In timp ce fumez, in spatele meu zgomotele incep sa se rareasca, Rosie, Diamond Joe si Otis nu mai apar, probabil ca au uitat sa urce in tren. Zgomotul sinelor nu perturba somnul calatorilor, doar cativa asezati in pozitii inconfortabile se sperie de rigiditatea scaunelor maronii.
Lipsa lui Rosie inabusa entuziasmul pentru calatorie, inaltimile ametitoare nu imi provoaca migrene, frumusetea argintie a muntilor ma lasa rece, exact ca zapada de pe varful lor. Probabil ca acum Marlena il saruta pe August. Banuielile mele se adeveresc in reflectia imbratisarii lor pe cotorul lucios si negru al geamului. Ramas singur prin pustiul stancilor inexpresive, ma obisnuiesc cu frumusetea Elvetiei, nu bag in seama tradarea Marlenei si  izgonesc din asteptare absenta cruda a lui Rosie.

Proba II

Ploaia si Beatrice

La inceput n-am vrut sa ies din camera mea, nici sa mananc, nici sa vorbesc cu altcineva in afara de Beatrice, ba chiar si cu ea foarte putin dupa ce mi-am cercetat bagajele. Imi impachetase rochiile cele mai urate – nu matase, nu brocart, nu catifea. Nu aveam giuvaeruri de pus in par sau la gat, nu aveam paruri, ci doar naframe de rand, nu aveam nimic cu care sa-mi desenez buzele si imi pusese doar un pieptene de lemn. Cand am acuzat-o ca stiuse unde mergeam si nu-mi spusese, a negat. N-o cred.

Am mintit-o de multe ori si surasul ei complice imi ingheta inima cu un milion de sageti otravitoare, plictiseala diminetii imi estompa apararea, vroiam sa o iau in brate ca altadata,  nici macar nu ma mai privea, se uita la mine ca si cum as fi fost un copil zdrenturos. In timp ce imi indesa hainele in geamantan, privirea ei plecata nu intersecta cu tristetea din ochii mei. Cate spuneam in mirosul de flori proaspete, le cumparasem pentru ea. Au ofilit. 
Acum stau pe o banca in fata ploii, autobuzele trec mecanic prin fata statiei, numar clipele pe varful unei balti. Am plecat  stiind ca o sa plec, am iubit-o stiind ca ma uraste. Privesc picaturile de ploaie scurse din cer ca pe un cearsaf transparent gata sa inconjoare noptile de dragoste. Imi aduce aminte de orele tarzii de vara cand faceam dragoste si ne impleteam trupurile calde si extenuate in raceala cearsafurilor udate in cada murdara. Langa mine se aseaza o batranica cu gandurile duse in departare, pasari calatoare zburlite de lacrimile cerului refuza sa iasa din caldura cuibului.
Beatrice, Beatrice, Beatrice….numele ei a rasunat in sensul existentei mele de-a lungul anilor, a reprezentat o bucatica de viata in dezordinea mea interioara, in zbuciumul meu sufletesc, in timp ce ma zbateam in idei confuze, ea a venit cu o cununa de lumina in jurul parului blond ca razele soarelui, inca o invidiez pentru naivitatea ei, cu trecerea timpului orele trec mana in mana cu dragostea gata de inaltat spre o stea ravnita pentru dorinta ei.
Nu pot sa ma dezlipesc de linistea apartamentului, aerul aristocratic ce invaluia trezirile lipicioase si somnul in pernele de catifea, cafeaua bauta la orice ora, scrumierele permanet pline de tigari patate de rujurile noastre. Astept un strigat plin de durere si iertare. Tacere.

Proba I

Calatorind prin universul intortocheat al blogurilor m-am izbit de un concurs, organizat de domnisoara Cristina V. Amarat in tainele scrisului, am decis sa imi incerc norocul, punandu-mi in joc o mica particica din energia intelectuala. Nu ma intereseaza premiul I, desi as dori sa il capat, pana la urma nu ma pot compara cu veleitaile artistice ce rasar din mintile atotcuprinzatoare de literatura, minti ce zac in craniile competitorilor. Ma voi multumi cu critici din partea culturii matusalemice posedate de domnisoara V si ca un vierme intr’ale scrisului si beletristicii ce sunt, voi juca un rol minor in derularea acestui concurs. Ideea este inovatoare, originalitatea fiind totusi intesata de alte organizatii. Pana la urma castigatorul se va decide in functie de inclinatiile literare ale domnisoarei Cristina V, repet o critica din partea ei ar insemna un dus rece si o diminuare a entuziasmului meu in privinta manevrarii literelor. Dar si un premiu ar insemna o confirmare a stradaniilor mele pe taramul nesfarsit al literaturii.

Dintodeauna universul cartilor mi-a acaparat o mare parte din imaginatie, ele fiind responsabile pentru dezvoltarea mentalitatii si personalitatii mele. De mic am preferat sa observ si sa despic in patru comportamentul uman, m-a atras intodeauna psihologia, suferintele noastre si bucuriile naive capabile de a umple golurile destinului. Nu exista cuvinte pentru a descrie reactia cititorului in fata unei carti, impresiile vin in mod diferit, percepute intr-un mod si mai diferit. Un roman care mi-a schimbat unghiul de perceptie este “Strainul” de Albert Camus. Omul plictisit de revolta pus in fata absurdului, este executat pentru indiferenta si pesimismul cu care a intampinat moartea mamei. Traind momentul a ales sa isi piarda ambitia, iroseste vorbele inutile in sarea marii sub sarutarea unei femei pe care nu o iubeste. Un pachet de tigari si o ciocolata ii sunt singurii prieteni in fata serii calme din Algeria, rezemat de veranda apartamentului, cu scaunul imitand pozitia tabacarului, gusta din bucuriile unei vieti daruite de zeii nemilosi ai sortii. “Bate la poarta destinului” cu patru focuri de arma. Merseault resemnat in fata mortii, isi doreste la executie sa nu fie exilat in singuratate, strigatele de ura sa ii confirme existenta absurda. Probabil ca toti trecem prin aceste momente, unii autori ii inteleg doar eu. Numai eu. Noptile pline de cofeina si nicotina, in care rasfoiam cu infrigurare paginile alcoolice dostoievskiene, plangeam pentru moartea lui Ivan Karamazov si ii aprobam acel ‘Totul e permis’. Ca toti cautatorii de nimicuri in caruta cu fan, un Sisif condamnat la intrebari fara raspuns, voi cauta sensul existentei in paginile patate de lacrimile singuratatii. Acesta este reversul medaliei in privinta cartilor, prea multe semne de intrebare, goluri umplute de imaginatie, te zvarcolesti in luciditate si ratiune, uiti sa gusti secunda pe langa care ai trecut. Incepe perioada revoltei, vesnicia plictiselii si moartea. Am citit carti pline de mister, altele plictisitoare, carti ce imi lasa pete pe suflet ani intregi. Dar singurul lucru care a contat mai mult decat cartile a fost viata, pentru ca viata e romanul cel mai bine scris. Experiente pe care nu am cerneala sa le insir pe hartie, ganduri si emotii ce mi-au inzestrat capacitatea de a compune slove sub claviatura unei tastaturi.