Prima pagină > 3 bloggeri > Unde am plecat si unde am ajuns

Unde am plecat si unde am ajuns

 

Copilaria mea poate fi oglindita in nostalgiile lui Ciocio. Copil premiant, devreme acasa, orar fix. fotbal cu prietenii. Am varsat multe lacrimi, am avut parte de umilinte dar si de victorii. Lumea mea se limita la jocuri pe calculator, filme de groaza si iesit afara.Acum lucrurile s-au schimbat, si nici macar nu am observat. Multi prieteni mi-au luminat viata, altii mi-au intunecato. Nici nu concepeam la vremea respectiva ca o sa ajung un betiv, fumator si un lenes. Ca o sa imi pierd noptile si o sa ajung pe la 2-3 acasa, vomitand pe covor iar peste cateva zile sa o iau de la capat. Trezitul dimineata cu soarele batandu-ti in fata in timp ce aburii cafelei iti incalzesc mana, tigara din care cade scrumul fara sa iti dai seama. Stau rezemat pe calorifer si admir orasul cenusiu, aceleasi lucruri mi se releva in fata ca un tablou pictat de un artist melancolic si pesimist. Ma gandesc cum ar fi sa cad de la etajul 7. Oare ce urmeaza ? . O intrebare fara raspuns. Si e prea devreme sa mi-se raspunda. Ce imi rezerva viitorul, imi ridic un semn de intrebare in timp ce admir norii oglinditi in cana de cafea. Racoarea diminetii imi invaluie pielea si tremur. 17 ani de viata pierduti. Acum viciile imi dicteaza viata, concertele, noptile  albe, pogo, tovarasii cunoscuti si necunoscuti. Aceste lucruri reprezinta motivul pentru care mi-e frica sa cad. Restul zilei trece pe langa mine ca o fantoma de care vreau sa scap cat mai repede cu putinta.Inca mai am vise in naivitatea mea, visez sa ajung scriitor, sa stau pe o plaja iar in jurul meu sa se profileze un decor inspirat din romanele lui Camus. Dar visele se termina odata si odata. Te trezesti cu inima calda, ai mai vrea sa tii pleoapele inchise, chiar daca stii ca visul s-a terminat si urmeaza realitatea rece. Ai vrea sa auzi si un cantec de dragoste pe fundal, sa il asculti si sa ai la cine sa te gandesti.  Undele produse de lovirea linguritei de ceainic sa iti rasune in cap ca o balada pastorala. Toti avem iluzii, vise, sperante dar pana la urma se pierd in negura timpului si ne lasam tarati de ghearele destinului.
Nu mai am rabdarea necesara sa imi pese de morala, sfaturi, bune intentii. Replici de genul:”Viata e un lucru serios”,”Trebuie sa fii serios si cum faci acum faci si in viata”. Da ce dracu, asta nu e viata?. Mi-se spune de 7 ani ca urmeaza viata adevarata, cu responsabilitati, familie, copiii. etc. Defapt urmeaza viata de robot. Inca o oaie adaugata la marea turma.

Categorii:3 bloggeri
  1. Aprilie 17, 2009 la 10:54 am

    te`ai dupa mine :))) mai trebuie sa scrie maic un post asemanator :))) oricum e marfa😀

    OFICIAL EXIST!!!!!!!!!

  2. nenoroshanu
    Aprilie 17, 2009 la 11:01 am

    m-am luat ca tot e vremea confesiunilor :)). Si oricum am luat doar ideea ( nu am trait aceleasi experiente ca si tine)😉

  3. Aprilie 18, 2009 la 12:17 pm

    plm ma apuka si pe mine knd citesc :-s
    oricum marfa ambele posturi:p

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: