Prima pagină > Aberatie Literara > ATELIERUL BATRANULUI PICTOR [PARTEA I]

ATELIERUL BATRANULUI PICTOR [PARTEA I]

O camera intunecata, singura, doar o lampa strapunge cu indiferenta intunericul, atintita spre un birou vechi, ros de veacurile ce abia au trecut sub indrumarea lui Cronos. Cateva picturi terminate ale oamenilor inca nenascuti zac pe jos in camera batranului. Unele persoane, cei ce inca cred ca Idiotul de Dostoievski este o jignira adusa celebrului scriitor, nu un roman al acestuia, ar considera-o mizerabila, altii un altar al cunoasterii, un sfant lacas al culturii. Mizerabil miracol al artei!… Langa sevaletul mucegait la baza sade trist un scaun cu 3 picioare, un trepied ce tine in brate vopseaua gouache tinuta in borcane mari, parca interminabile. Cauta in camera o panza nefolosita, evitand cu maestrie cactusul primit de la un coleg de suferinta, tot pictor acum decazut, aflat in dizgratia criticilor si a publicului larg. Fuse un bun prieten, mana dreapta a batranului. Il invatase tot ce stie! Gaseste intr`un final o panza nefolosita, printre miile de picturi din camera, majoritatea portrete. O aseaza pe sevalet, iar acesta o stranga in brate de parca ar fi pruncul sau, si o tine in brate pana batranul ii fura copilul pentru al duce intr-o alta lume, aflata pe peretele camerei…exact ca un copil adevarat! Inmoaie pensula, din care cad firele de par de cal, in borcanul cu vopsea neagra. Deseneaza cu maiestrie un contur al unei fete. O minunatie! Par ondulat ca valurile marii, doi ochi mari usor holbati ce iti opresc respiratia de indata ce o privesti, buze carnoase, un trup zvelt foarte atletic. Nu semana cu nimeni, dar parca o cunostea. Zambetul batranului, ascuns dupa barba alba si deasa a acestuia, apare la vederea conturului finit. Fericirea acestuia creste in intensitate odata cu miscarile fine ale mainilor sale tremurande, doar totusi sigure. Curata pensula de vopseaua neagra, o inmoaie iarasi in diferite culori, umple conturul fetei. Fata creste in culoare, buzele i se inrosira, ochii i se albastrira, parul ei devenise blond. Superb! Produsul final urma sa fie pus deasupra patului, langa capul Creatorului.

Categorii:Aberatie Literara
  1. nenoroshanu
    Mai 31, 2009 la 9:31 pm

    Parca as vrea sa dorm in camera batranului pictor, atat de bine ai descris. dezordinea, operele ce zac intre panze de paianjeni, singuratatea batranului….foarte bine scris

  2. nenoroshanu
    Iunie 2, 2009 la 4:00 am

    cuaie nu ai primit decat un com pt postu asta, si dupa parerea mea e cea mai frumoasa chestie scrisa de tine pana acum, nu are ce cauta pe blog, iti recomand sa scrii o carte pe tema asta…..stii tu care😉

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: