18 ani

Ieri am implinit 18 ani, marele majorat, trecerea de la o etapa a alta a vietii. Ma uit in urma si vad un copil care se juca in fata blocului cu prietenii, tragea cu cornete in oameni, arunca iarna cu zapada in masini. Prima trotineta, nu mai stiu cand mi-a luat-o mama, dar stiu ca in doua saptamani am stricat-o. Ca toate jucariile pe care le-am primit. Eu am un dar: stric toate cadourile pe care le primesc, inclusiv acum, si nu numai cadouri, ci si relatiii cu oameni, dispozitii, momente. Mi-am batut joc de tot ce am primit pana acum si inca imi bat, poate din cauza faptului ca am fost rasfatat si am primit totul la nas. Recunosc ca sunt egoist si ma folosesc de oameni doar pentru satisfacerea nevoilor mele. Ca mint, manipulez, am douzeci de personalitati pentru fiecare ocazie. Pana acum nu am realizat nimic, nu am adus nici o contributie minora pentru societate, nici macar pentru parinti. Note mici la scoala, absente cu carul, noptii in care vin tarziu si beat,sunt dezordonat, fumez, injur, scuip si alte defecte pe care mi-ar lua o vesnicie sa le enumar. Desi nu mai sunt copil, mama inca imi face tort de capsuni, o surpriza placuta avand in vedere comportamentul meu. Au mai trecut 18 ani din viata, pierduti pe strazi, concerte, parcuri, acasa, scoala, munte. Multe experiente m-au format, intr-un mod pozitiv, dar de cele mai multe ori negativ. Au trecut vremurile, in care ma bucuram cu o veselie naiva de Craciun, Paste sau aniversarile rudelor, acum iau totul cu o plictiseala morbida, inec totul in alcool si ma culc.

Cand ma uit in viitor, vad o mare ceata.  Analizez ce sunt si ce voi ajunge, ce pot,ce stiu, pana la urma raman la vorba filozofului: stiu ca nu stiu nimic. Nu stiu ce e un copac, un munte, dragostea, aerul, ploaia. Ma uit ca prostul la rasarit, il descriu in cuvinte marete, da nu stiu nimic despre el, cu ce se mananca, si pe ala am incetat sa il simt. De ce gandesc?. De ce scriu aceste randuri?. De ce exist?. De ce e cald afara?. De ce?. Prea multe intrebari, caut raspunsul in carti si enciclopedii, doar concretul lor imi este explicat, esenta nu. 

Cand o sa citesc aceste randuri la 81 de ani, probabil ca o sa rad in hohote, asa cum rad altii de ele ajunsi la o varsta inaintata. Am un timp nelimitat in fata: pot sa ajung scriitor, astronaut, medic, presedintele Romaniei. Pot sa fac tot ce imi pofteste inima. Vointa imi lipseste. Pot multe,zic multe dar fac putine.  Ehe, ce ti-e si cu tineretea asta, iubiri neimplinite, acnee, frustrari, bucurii, vise, rasete. Varsta la care esti revoltat, ai vrea sa schimbi lumea, sa rastorni imperii, sa devii stapanul universului, sa faci tot dar cu un minim de efort. Ajungi la 40 de ani si realizezi ca nu ai facut nimic, ai stat cu ochii in stele, putrezind in propia visare.

Categorii:3 bloggeri
  1. Iunie 2, 2009 la 8:09 am

    la multi ani neno:*

  2. Alina
    Iunie 2, 2009 la 8:41 am

    ooo, la multi ani!! >:D<

  3. Iunie 11, 2009 la 10:08 pm

    Nu va trebui să aştepţi să ajungi la 81 de ani ca să râzi de ce ai scris azi. Ajunge să treacă un anoi sau doi …
    Este o chestie care se repetă la toţi!

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: