Prima pagină > Stoned Again > Adormit sub copacul argintiu [Partea I]

Adormit sub copacul argintiu [Partea I]

Aerul in care sunt instalat este intunecat de liniste, singur in compartimentul trenului, zgaltait de viteza asurzitoare ma trezesc din amorteala cu ochii lipiciosi. In fata ochilor mi-se infatiseaza un covor verde, contrast dintre culoarea cenusie a cerului si a campiei.  Casele, oamenii batrani din fata portilor, plictiseala asternuta pe frunzele prafuite, lucruri agile si disparute dupa gratiile stalpilor de telegraf.

Trenul se opreste, stau o clipa in cumpana, imi sterg ochii cu mana si ma ridic cu o intepatura in inima, impachetez restul lucrurilor dezordonate de pe masuta si ma incarc cu ghiozdanul greu. Nu trebuia sa cobor aici, am vazut o umbra mai devreme, mi-a atras atentia, in special curiozitatea, as vrea sa ma scoata din rutina calatoriei. Cobor scarile trenului si imi aprind o tigara, in spate soarele inca mai palpaie timid printre ferestrele sparte ale garii. In curand se va intuneca.

Pasii mei pe peron dispar in intunericul noptii, propagandu-se printre bancile incalzite de batranii calatori, ma asez si eu pe o asemenea banca, plasticul zgariat scartaie la apasarea corpului meu. In jur, o tacere de vara improspateaza buruienile dintre sine. Astept umbra.

Dupa doua ore de asteptat si de fumat, o forma indistincta isi face aparitia printre rugina garii. O privesc cu teama si irascibilitate, stiu ca e umbra, ea ma va duce sub copacul argintiu, mi-se va aseza pe spate si se va transforma in aripi.  Prezenta ei reprezinta un fenomen banal in alchimia timpului, tacerea ei se confunda cu tacerea garii. Strigatul ei se inabusa in huruitul trenului de abia sosit, ca o pisica experimentata se strecoara printre vagoanele paraginite, rolul ei este pur metaforic, nu are nevoie de lumina pentru a exista, respira prin liniste si tacere. De unde stiu toate aceste lucruri?. Ca un mozaic persan, evenimentele anterioare se releva pe filmul static al artei, intrebarile se imperecheaza cu raspunsurile, formand o constelatie creionata pe matasea imparatilor adormiti.

Se opreste in fata mea, un bec amarat o contureaza printre crapaturile cimentului, o urmez printre porumbul matur ca armata soldatilor de teracota.

Categorii:Stoned Again
  1. Iunie 14, 2009 la 8:48 am

    :X:X:X:X:X:X:X
    astept romanu :X:X:X
    one love!

  2. Iunie 14, 2009 la 11:51 am

    Pare o bauta scurta la Lehliu-Gara. O gura de sampanie dintr-un pantof gaurit… Mi-au placut gratiile din stalpi de telegraf….

  3. Iunie 14, 2009 la 3:11 pm

    Foarte frumos! E pacat sa nu continui povestea…

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: