Refugiatul

REFUGIATUL

::: de CIOCIO :::

 

intre pat si masa inserarea ca o
femeie ce sterge de praf obiecte
marunte

un vierme galben roade peretii
in carne-i cresc aripi
amintirile refugiatului aluneca
prin teava pustii pana in glontul
dulceag
cu degetul fecioarei apasa
cocosul
pocnetul si implozia
inspiratia adanca

devenim tot mai mici
de la omida cu ochi virgini
imprumutam mersul pe burta
obiceiul de a sparge coconul

nu striga

sterge secundele moarte
inchise in viata

cu un click stereotip oprim invazia
cuvintelor sterpe gandul neimplinirii
chipul fericirilor umple tavanul

noaptea se revarsa din camera
cu picioarele unui miriapod
pe sub usile ferecate
ii aprindem marginea urcand spre
genunchii diminetii
ne punem ochi de copil suflet de copil
linistea devine prea veninoasa

ne ardem incet
in cenusa fierbem
cafea privim cerul prin aceiasi ochi

auuuuuuu
dar de cate ori ti-am spus
sa taci
asculta cum ziua strapunge fereastra!

Cu placerea lecturii
acelasi,
Goia „Ciocio” Andrei

 

Categorii:Aberatie Literara
  1. nenoroshanu
    Iulie 3, 2009 la 8:53 pm

    cea mai buna poezie a ta coitze, pacat frate ca zacem in cacatul asta de blog, mi-a placut foarte mult faza cu ”amintirile refugiatului aluneca
    prin teava pustii pana in glontul’

    esti genial si rezultatele tale scolare nu se recunosc in ce scrii
    oricum mult noroc in traian :))

  2. Iulie 10, 2009 la 9:17 am

    ce plm e asta…rahat !!!!!!

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: