Cine e de vina?

Nu noi suntem de vina pentru inferiorizarea intelectuala a populatiei adolescentine, ci cei care promoveaza un grad foarte ridicat de prostie pe plaiurile televiziunii si in media scrisa. Diferite reviste aparute pe piata, frumos colorate, pe ele tronand idolii adolescentilor, fiind schimabati cu o frecventa menstruala. Rolul lor este de a informa adolescentul ignorant(educatia sexuala se mai face, in ciuda unora, in fata blocului) in privinta pericolelor la care se expune atunci cand intretine o relatie sexuala cu un partener de sex opus/identic(ce vrei? vremurile s-au schimbat). Stiri din lumea mondena, sclipicioase si dulci, umplu paginile frumos decorate de feti-frumosi. Un alt aspect de discutat ar fi penibilitatea scrisorilor publicate in aceste reviste, adolescenti frustrati, baieti satuli de laba si fete in cautarea de pula, isi plang trista soarta, implorand ajutorul redactiei. La fel de penibile sunt si raspunsurile atotcunoscatorilor ”psihologi”, cu experienta lor de viata echivalenta cu betia unui tantar, rezolva toate problemele adolescentilor, prin intermediul cuvintelor magice izvorate din pula lui Harry Potter(batul e in cur la Voldermort).

Un model de scrisoare bravoniana, compusa de mine, sper sa mi-o primeasca:
„”Draga Johnny Bravo, eu sunt un baiat de 18 ani. Pana acum nu am avut nici o prietena, am o colega la scoala si o iubesc mult, nu stiu ce sa fac. De fiecare data cand ma masturbez ma gandesc la ea, e atat de frumoasa. Si mai am o problema, domnule Johnny Bravo, cand ma scarpin in cur imi place, e ceva rau?”

Infinitul clipei

locul in care stau rezemat
plin de paianjeni si daramat
in frig cu ploaia de afara
o bricheta ruginita, aprind o tigara
intuneric si suferinta
durere si pocainta

din departare se aud ale mortii chemare
e o ambulanta grabita
vine la mine sau ma evita?
o strig, poate ma salveaza
ma ingroapa si demonii pe mormantul meu danseaza
picioarele incrucisate cu mainile intre ele lasate
cu tricoul ud si cu tremur pe spate

astept doua zile in puful de flori
ca un orb fara culori
vomit dragostea intr-un closet
ca un beethoven fara sunet
scuip pe pustiile morminte
ca un filozof fara cuvinte

ma chemi din locul in care stai tu rezemata
de trei ori, inca odata
evit plictiseala gandurilor tale
adorm pe banca in propiile bale
trezit de roua diminetii
infrunt sarcasmul vietii

sacrific clipele pierdute in vis
arunc cu zapada in caldul paradis

lipsit de talentul poetului

imortalizez lacrima in nectarul momentului